Paternitatea va transforma viata pentru totdeauna. Chiar daca este plina de entuziasm, paternitatea este un pas mare catre necunoscut. Este, deci, normal sa aveti sentimente temperate.
Temeri si neliniste
Chiar daca toata lumea v-a facut complimente in privinta acestei nasteri, ati putea fi mirati sa incercati anumite emotii negative. Nu trebuie sa va simtiti vinovat pentru asta.
Multi tati (si multe mame!) au asemenea sentimente.
Am pierdut ceva?
Nu este o noutate ca noilor tati sa le fie teama sa nu piarda ceva: libertatea, indestularea financiara, vacantele… Toate astea sunt cu adevarat pierdute? Nu pentru totdeauna. Paternitatea este cu adevarat una dintre etapele cele mai importante ale vietii, cu toate astea nu este prima. Alte etape de tranzitie, cum ar fi casatoria sau primul loc de munca, v-au obligat sa va adaptati.
Noile responsabilitati
V-ati gandit cu siguranta la noile responsabilitati in timpul sarcinii, dar aceasta preocupare va primi intreaga importanta dupa nasterea copilului. Nimic altceva nu va da impresia ca ati devenit adult, precum faptul ca ati devenit parinte. Acest lucru v-ar putea nelinisti un pic. Totusi, noile responsabilitati va vor parea mai grele decat cele cu care erati obisnuit.
Sentimentul de excluziune
Atentia noii mamei se indreapta de acum asupra copilului, apoi asupra ei insasi. Partenera dumneavoastra va avea mai putin timp si energie pentru dumneavoastra. Este posibil sa va simtiti exclus de relatia mama-copil. Pentru a spune tot, in aceasta circumstanta, sunt numerosi barbatii care se simt pusi la colt si se intreaba: “Care e locul meu in toate astea?”. Dar nu este decat un scurt episod si nu este obligatoriu sa se intample asa. Este sarcina dumneavoastra sa teseti legaturi cu copilul dumneavoastra. Mama este numarul unu in viata nou-nascutului in acest moment, dar pe masura ce dumneavoastra si copilul va veti descoperi, va veti indragosti si dumneavoastra.
Invatarea ingrijirii bebelusului
Daca nu ati avut niciodata un mare contact cu bebelusii, veti fi un pic agitat sa aveti unul al dumneavoastra. Care e solutia? Experienta! Trebuie sa invatati sa fiti parinti. Nimeni nu poseda aceasta cunoastere din instinct. Cu cat va veti ocupa mai mult de bebelus, cu atat veti avea mai multa incredere in dumneavoastra.
Protectia excesiva
Aveti grija de copil, pentru ca sotia sa poata dormi un pic, dar la cel mai mic geamat, ea va intra in camera si vi-l va lua din brate, pentru a se ocupa ea insasi. Sau atunci cand schimbati scutecul, ea va supravegheaza si va corecteaza cele mai mici gesturi. Cum va simtiti?
Ati fost poate sfatuit sa va obisnuiti ca aceasta supra protectie a mamei este normala. Ati putea avea impresia ca nu are incredere in dumneavoastra, dar cel mai probabil comportamentul ei se datoreaza legaturii puternice dintre ea si copil. Incercati sa interpretati aceasta protectie excesiva ca un semn pozitiv, ce arata cat de mult isi iubeste copilul.
Din contra, aveti deasemenea nevoie sa va ocupati locul. Fiti perseverent in efortul de a va ocupa de copil. Eventual, cand isi va da seama de competenta dumneavoastra cu care aveti grija de bebelus, ii va fi mai usor sa va lase sa va ocupati.
Gasiti un grup de prieteni care au si ei copii.
Discutiile cu alti barbati care au mai multa axperienta ca tatici va va ajuta mult sa intelegeti defectele paternitatii. Cunoasteti alt tata de familie? Daca da, intalniti-va sa beti o ceasca de cafea sau o bere. Veti fi surprins sa vedeti cat de interesat va fi sa discute cu cineva care ii intelege experienta.
De multi ani si mai ales odata cu schimbarile societatii, tatii si-au vazut rolul evoluand. Ei sunt mai prezenti, mai implicati, ei isi revendica un loc mai aproape de copiii lor.
In ce consta noutatea atunci? Fizic, tatii au fost mereu acolo. Dar social, ei au gasit un loc pe care nu-l aveau neaparat inainte. Tatii se implica notabil, schimba scutece, ii fac baie bebelusului, ii dau biberonul si petrec ore intregi alaturi de acesta. Si in plus, ii place sa faca asta. Ca si cum ar descoperi o activitate care pana acum era dedicata doar femeilor. Dar nu toti sunt gata sa se implice. Important este ca un cuplu, mama si tata, sa-si ia rolul in serios. Totul depinde de locul pe care mama vrea sa il lase tatalui sa se implice.
Cheia este sa aveti incredere in dumneavoastra si totul va merge de la sine!
