Mamele se trezesc zilnic cu un to do list. În fapt, mamele tot timpul au o listă de atribuții de bifat, căci pauza le este străină - noaptea nu se pune stop la mămicie!
În orice moment al zilei sau al nopții, mintea mamei jonglează cu sarcini: rufe de spălat, mâncare de pregătit, schimbat copilul, hrănit copilul, strâns rufe, călcat rufe, mers la cumpărături, stai că a răcit bebe, ținut bebe în brațe, culcat copilul, trezit copilul, spălat copilul... să continui? Pot la nesfârșit :).
Mama uită să zâmbească. Mama uită să îi vorbească puiului de om. Mama uită să îi miroasă ceafa. Să pupe obrajii pufoși.
Mama bifează, mama nu se bucură.
Ei, și in tot acest haos apare tatăl. După 8-10-12 ore de muncă, vine acasă cu dor și începe bucuria. Tati îl ia pe bebe, îl intoarce pe toate părțile, îl gâdilă, îi vorbește, îl face să zâmbească, să se uimească, să descopere și să se bucure.
Ce face mama, în tot acest timp? Se bucură că are cine îl ține un pic pe bebe, timp în care se învârte prin casă, bifând ca o furnică sarcini din bine cunoscuta lista care oricum nu se termină niciodată.
Și când în sfârșit ia o pauză și se uită în jur, vede ce pierde: viața cu copilul. Viața cu familia. Bucuria. Timpul ce trece pe lângă ea. Zâmbetul copilului. Descoperirea. Ceea ce contează, de fapt.
Luați o pauză, mamelor! Nu renunțați la listă, ca e imposibil, știu! Dar mirosiți copilul! Zâmbiți-i și vorbiți-i! Închideți ochii în timp ce îl țineți la piept, amintiți-vă cum era viața fără el, realizați cât de repede trece timpul și sorbiți-i aroma de acum. Aroma dispăre, mami! Copilul nu va mai fi niciodată ca acum, dar vasele vor fi mereu în chiuvetă. Rufele în mașina de spălat. Frigiderul gol.
Printre picături, bucurați-vă de cel ce a ieșit din pântecul vostru, de cel ce v-a cunoscut înainte ca voi să îl vedeți, de cel care nu are nevoie decât de iubirea voastră.
L-ați iubit de v-a tăiat răsuflarea de la prima vedere, nu uitați asta nicio clipă!
Să învățăm de la tați să ne bucurăm de copiii noștri
