„Copiii mei merg de astăzi la grădiniţă, respectiv la şcoală. Au avut o vacanţă încântătoare, s-au distrat şi s-au plimbat mai tot timpul. Am încercat să îi ţin ocupaţi toată vara, iar ultima săptămână a fost una de foc: cumpără rechizite, haine, vorbeşte cât mai mult cu ei despre ceea ce urmează, cumpără flori, du-te cu ei în prima zi de şcoală, agitaţie, trafic, nervi la volan şi… am clacat!”, aşa sună mesajul unei mămici… ca mine, ca tine…
Epuizarea sau, mai nou spus, sindromul burnout, este naturală şi din ce în ce mai des întâlnită. Ajungem la un punct în care maternitatea, munca, încercările de a menţine familia sănătoasă, de a duce o viaţă socială cât mai bună, de a-l ajuta pe copil să se integreze într-o comunitate – te fac să clachezi. Presiunea socială şi informaţiile despre cum să fii o mamă perfectă te duc încet, dar sigur, spre depresie. Este suficient să apeşi pe butonul de Log in al Facebook-ului şi să vezi vieţile aparent perfecte ale celorlalte măme, ca să te întrebi dacă nu cumva rolul de mamă nu este pentru tine.
►Citeşte şi Realitatea dureroasă din spatele fotografiilor cu mămici perfecte de pe Facebook. Una din şapte se luptă cu depresia postnatală
►Citeşte şi Durerea neştiută a fiecarei mame. Ce s-a strecurat în sufletul ei, lângă împlinire şi fericire
Epuizarea… o simţim în toate celulele corpului, atunci când ne punem în pat istovite după o zi de muncă şi ştim că mâine o luăm de la capăt. Epuizarea ne fură bucuriile. Epuizarea ne suge de energie. Epuizarea ne indispune şi ne pune piedici în a creşte copii fericiţi.
►Citeşte şi Viaţa de mamă: „Pentru că la sfârşitul zilei, oricum va părea că nu am făcut nimic”
Ni se pare că ducem o viaţă normală, cu toate că în fiecare zi ne plângem de cât de scurt e timpul, de cât de obosite suntem, de faptul că nu avem timp deloc pentru noi.
Brené Brown, autoare a trei cărţi devenite bestsellers New York Times, una din cele mai proeminente experte în domeniul ruşinii, autenticităţii şi apartenenţei, şi-a împărtăşit cunoştinţele şi sfaturile despre epuizare, spunând, într-una din cărţile sale, că “Epuizarea este atât de epidemică, încât îşi poate face loc în viaţa oricui”.
În bestsellerul “Darurile imperfecţiunii”, Brown susţine că “Noi nu discutăm despre lucrurile care ne fac să mâncăm până când ne îmbolnăvim, să muncim până când cădem laţi de epuizare, să cădem în amorţeală astfel încât să uităm de anxietatea prin care trecem, sau să ne îndoim de noi înşine, şi care ne împiedică să facem ceea ce ştim că este bine pentru noi. Nu vorbim niciodată de dorinţa noastră disperată de a fi acceptaţi de ceilalţi, scop în care suntem dispuşi să facem orice, numai ce trebuie nu (lucrurile care ne-ar ajuta să ne descoperim propria preţuire de sine)”.
“Dacă nu vrei să te epuizezi, atunci nu mai trăi în fiecare zi ca şi cum ai trece prin foc”, i-a spus, la un moment dat, un preot lui Brown.” Într-adevăr, nu îmi place cum am ajuns să trăiesc”, spune ea. “Nu îmi place că nu am timp de mine. Nu îmi place că am ajuns să fiu o persoană care nu se apreciază deloc pe sine, care nu îşi face timp să fie cine şi doreşte să fie, nici din punct de vedere profesional, nici din punct de vedere maternal”.
Oare nu este acesta cel mai important lucru? Să ne simţim noi bine în pielea noastră, să fim mândri de noi ca persoane, părinţi, parteneri, prieteni? Trebuie să o lăsăm mai moale, dacă vrem să devenim mai buni la muncă, în relaţia cu copilul, dacă vrem să ducem o viaţă fericită.
Pentru a ţine epuizarea la distanţă, Brené Brown ne sfătuieşte să ţinem cont de următoarele trei lucruri:
Îndrăzneşte să fii sinceră cu privire la modul în care se manifestă epuizarea, la tine – Epuizarea arată diferit la fiecare dintre noi: unele sunt super nervoase, altele sunt atât de obosite, încât se trezesc pe şosea uitându-şi destinaţia. Toate putem sfârşi simţindu-ne de-a dreptul copleşite, de aceea este important să ştim care este acel moment în care epuizarea a luat-o la trap spre noi şi să punem în aplicare sfatul al doilea:
Îndrăzneşte să pui limite – Sfatul acesta este de aur. “Am învăţat că nu trebuie să fac un lucru doar pentru că POT să îl fac”, spune Brown. Înainte de a întreprinde o acţiune, este important să ne întrebăm: oare este nevoie să fac acest lucru sau îl fac doar pentru că nu implică foate mult efort? Pentru că, la sfârşitul zilei, sub toate aceste eforturi insignifiante trebuie să tragem o linie care, adesea, se traduce printr-o epuizare de nedescris.
S-ar putea ca, după ce înveţi să spui nu, să vezi că lumea merge mai departe la fel de bine, că soţul şi copiii te iubesc la fel de tare şi că tu te simţi mult mai bine şi mult mai pregătită să faci faţă provocărilor fiecărei zile.
Îndrăzneşte să te dedici ţie – Găseşte acel lucru al tău. Acel moment care îţi face sufletul să cânte. Întâlneşte-te cu o prietenă dragă, fă o baie lungă şi relaxantă, stai în curte şi citeşte… Orice ar fi, transformă pasiunea ta într-o prioritate – ca toate acele lucruri pe care le faci pentru că trebuie. Îngrijirea de sine este esenţială.
Nu este deloc uşor să eviţi epuiziarea şi nici să te pui pe primul plan. Este important să te gândeşti că paşii mici făcuţi pentru a investi în tine vor deveni un obicei care îţi vor transforma viaţa în una trăită mult mai bine şi mai frumos.
