Tu ai venit acasă seara și atunci când ușa s-a deschis, eu am vrut să cad. Să-ți cad în brațe și să-ți spun. Dar n-am făcut-o. Mai fi-ntrebat la fel, mustrând, dar ce-ai făcut tu toată ziua?
Tu ai venit acasă seara. Tu n-ai văzut. De câte ori eu l-am spălat pe al nostru pui și l-am schimbat, de câte ori am șters și am strâns în sacul jucării, de câte ori am repetat.
Tu ai venit acasă seara. Mâncarea era încă proaspătă și caldă. Dar tu n-ai știut. Nu ai știu că pe prima am ars-o uitând-o în cuptor și că am aruncat-o. N-ai știut nici că atunci când am luat-o de la capăt, casa era iar la fel. Un haos plin de praf, de jucării, de mine vrând să am mai multe mâini și brațe și prezențe.
(...)
Citește mai mult pe miculmarc.ro
