Deși Crăciunul ar trebui să fie despre Nașterea Domnului, mai mult decât despre cadouri și brazi împodobiți, parcă niciuna dintre tradiții nu este mai populară decât împodobitul bradului și ornarea lui cu tot felul de decorațiuni, care mai de care mai fascinante.
Dar v-ați întrebat vreodată de ce împodobim bradul de Crăciun, cum s-a născut această tradiție și cum de s-a răspândit în lumea întreagă?
Brazii au fost folosiți în ritualuri și ca decorațiuni încă din vremuri antice, astfel încât originea bradului de Crăciun modern este subiect de dezbatere. Totuși, mulți cred că tradiția a avut origine în Germania.
Citește și În căutarea bradului de Crăciun! 5 sfaturi pentru alegerea perfectă
Se spune că în jurul anului 723, misionarul englez Sf. Bonifaciu a întâlnit păgâni care pregăteau un sacrificiu la un stejar dedicat zeului Thor (Donar). Bonifaciu a lovit cu securea copacul și, când zeul nu l-a lovit cu fulgere, le-a spus păgânilor uimiți că un brad apropiat era „copacul lor sfânt”. Alte surse susțin că pe locul stejarului căzut a crescut un brad.
Indiferent dacă această poveste este adevărată sau nu, brazii veșnic verzi au devenit parte a ritualurilor creștine din Germania, iar în Evul Mediu au apărut „copacii paradisului”. Aceștia erau brazi veșnic verzi, decorați cu mere, și erau expuși în case pe 24 decembrie, de ziua religioasă a lui Adam și Eva. Alte decorațiuni au fost adăugate: se spune că Martin Luther a fost primul care a pus lumânări aprinse pe un brad în secolul al XVI-lea, iar copacii paradisului s-au transformat în brăduți de Crăciun. Până în secolul al XIX-lea, bradul de Crăciun era o tradiție bine înrădăcinată în Germania.
De ce împodobim bradul de Crăciun?
Pe măsură ce germanii au migrat, au dus cu ei tradiția bradului de Crăciun în alte țări, în special în Anglia. Aici, în anii 1790, Charlotte, soția de origine germană a regelui George al III-lea, a avut brazi decorați pentru sărbătoare.
Totuși, tradiția a fost popularizată de prințul Albert, de origine germană, și de soția sa, regina Victoria a Marii Britanii. Cuplul a făcut din bradul de Crăciun o parte importantă a festivităților, iar în 1848 o ilustrație cu familia regală în jurul unui brad decorat a apărut într-un ziar londonez. În curând, brăduții de Crăciun au devenit comuni în casele englezești.
Coloniștii germani au introdus și în Statele Unite bradul de Crăciun, deși tradiția nu a fost imediat acceptată. Mulți puritani se opuneau sărbătorii din cauza rădăcinilor sale păgâne, iar oficialii din Colonia Bay Massachusetts au interzis celebrerea Crăciunului. De asemenea, au închis bisericile pe 25 decembrie din cauza disprețului față de sărbătoare.
Citește și 11 idei originale de a impodobi bradul de Craciun
Cum s-a răspândit obiceiul de împodobire a bradului în lumea modernă?
Abia în anii 1820 Crăciunul a început să câștige popularitate în America, iar primul brad de Crăciun a fost expus, conform unor surse, în anii 1830. Popularitatea bradului de Crăciun s-a răspândit cu ajutorul revistei influente Godey’s Lady’s Book, care în 1850 a publicat ilustrația din 1848 a familiei regale britanice, deși portretizarea familiei a fost modificată pentru a părea americană. Aceasta și alte eforturi au contribuit la popularizarea bradului de Crăciun în Statele Unite până în anii 1870, potrivit Britannica.
Bradul de Crăciun s-a răspândit în întreaga lume, dar tradiția a început să aibă un impact negativ asupra pădurilor, în special în Germania. Drept urmare, germanii au început să producă brazi artificiali din pene de gâscă în anii 1880. Acești brazi au ajuns în diferite țări, iar cu timpul penele de gâscă au fost înlocuite cu alte materiale.
O dezvoltare importantă a avut loc în anii 1930, când un fabricant de perii pentru toalete a folosit produse surplus pentru a crea un brad artificial. Acești brazi din perii au câștigat popularitate, dar au fost înlocuiți mai târziu cu versiuni din aluminiu și plastic. În Statele Unite, 84% dintre brăduții de Crăciun expuși în gospodării în 2021 erau artificiali, conform datelor Asociației Americane a Brăduților de Crăciun, în timp ce doar 16% erau brăduți vii.
