‘Eu am devenit tată când fiică-mea avea 3 ani’. Am auzit zilele trecute la grătar o discuție dintre mai mulți tătici. Dacă credeați că noi nu vorbim de soții și copii, aflați că vă înșelați amarnic.
Mă uit la el și îl întreb: ‘Ce vrei să spui? Eu am devenit când bebelina a ajuns acasă’
‘Aaaa’, răspunse el repede, ‘inseamna ca Ana te-a lăsat să o ții în brațe și nu a ținut-o ca pe bibelou că la noi. Doar ea avea dreptul să o spele, îmbrace sau să îi dea de mâncare, că ‘doar ea a ținut-o 9 luni în burtă și știe cel mai bine’.
Nu i-am mai răspuns ca să nu îl supăr și mai tare, dar mi-am adus aminte că de câte ori mergeam la ei în casă când copiii erau bebeluși, abia o vedeam pe nevastă-sa la față că stătea doar cu fetița lor. Pe când Ana stătea de vorba cu celelalte femei din gașcă, iar eu o culcam pe Maria.
Nu știu dacă a fost că ‘m-a lăsat Ana’ sau că am fost implicat încă de la început în viața copiilor mei, dar tată am fost încă dinainte de a ști să fiu tată.
Tații nu devin tăți doar când copiii sunt gata de joacă. Tații NU sunt doar parteneri de joacă. Tații NU sunt doar din când în când.
(...)
Citeşte mai mult pe zanascutel.ro
Sursa foto: Free pik
