Tati, poți!”. Așa îmi zice Sophia atunci când îmi dă vreo misiunea greu de îndeplinit. Iar eu am obișnuit-o să pot! Încă de mică, m-am dat peste cap să-i arăt că tati poate orice. Iar, dacă nu poate fix în momentul acela, poate după ce se documentează sau după ce se antrenează. Și, cumva, la final, demonstrează că poate.
Pentru că eu cred că tati trebuie să fie un super-erou pentru copiii lui. Că el va îndeplini orice misiune, că le va fi alături mereu și că îi va proteja, că, la pieptul lui, ei vor fi mereu în siguranță. Nu un super-erou de la tv, ci unul uman, care, uneori, mai dă și de greu, care se emoționează, dar care, cumva, găsește soluții.
Am mai detaliat eu în alte articole despre cum cred că trebuie să fie un tată, dar nu e cazul în acesta. În acest articol, las chestiile serioase deoparte și mă plâng teribil!
Pentru că, sincer, câteodată misiunile pe care mi le dă mami mi se par chiar misiuni imposibile. Și nu sunt Tom Cruise. Bine, sunt mai înalt ca el, arăt mai bine J, dar tot nu pot face ce face el.
Să vă povestesc pe îndelete. Am fugit câteva zile la mare. Teoretic am fugit, pentru că ne-am mișcat ca melcii. Cel puțin până am ieșit din casă. Vreo cinci ore ne-a luat să facem bagajele. Am plecat doi părinți, bunică și doi copii. Pentru cinci zile.
(...)
Citește mai mult pe taticool.eu
Sursa foto taticool.eu
