Mamele stiu la ce ma refer cand spun cat de greu este te imparti intre serviciu, obligatiile casei si dorinta de a sta cu micutul tau. Programul aglomerat nu te lasa sa acorzi suficient timp colilului tau iar asta este desosbit de frustrant. Nu face gresala sa te invinovatesti. Asta este ritmul de viata. Ceea ce poti face este sa profita la maximum de toate momentele pe care le puteti petrece impreuna.
De la nastere pana la 3 ani
Unele mame se invinovatesc ca nu sunt alaturi de copil cand este bebelus, insa psihologii par sa fie de o alta opinie: mamicile care lucreaza nu sunt vinovate de nimic. Copiii ai caror parinti lucreaza se dezvolta la fel de bine ca si ceilalti. Singura conditie este sa le fie indeplinita prima necesitate: securitatea afectiva. Aceasta securitate este resimtita de bebelus prin intermediul reperelor afective care se creeaza, in special cu mama sa, relatia dintre cei doi fiind extrem de stransa in primul an de viata.
Iar cand mama nu este prezenta, nu este nici o problema ca de copil sa se ocupe o alta persoana in timpul zilei. Dar este absolut necesar ca aceasta sa aiba pentru el o afectiune sincera. Daca bebelusul nu se simte bine, acest lucru se vede prin faptul ca se trezeste frecvent noaptea, nu mananca si plange in timpul zilei.
De la 4 la 10 ani
Este varsta la care copilul trebuie inscris la activitatile extrascolare care ii plac, dar nu trebuie sa exagerezi nici cu asta. De doua ori pe saptamana este mai mult decat de ajuns, pentru ca el trebuie aiba timp si pentru el. Gradinita este foarte utila. Il ajuta pe cel mic sa castige independenta, sa accepte cu usurinta scoala si regulile pe care aceasta le impune. Si chiar daca incepe sa aiba ambitii de om mare, un copil intre 4 si 10 ani are o nevoie enorma de parintii sai. Spune-i povesti, povesteste-i ce ai facut, ce treburi ai avut, dar pe masura puteri lui de intelgere. Nu-i spune nimic despre greutati, nu-i vorbi despre probleme. Povesteste-i despre oamenii buni si frumosi, despre tine, si despre toate gandurile bune pe care le-ai avut.
O ora pe zi, care sa-i fie total si complet dedicata este suficienta pentru cei mici. Asculta-l, lasa-l sa-ti povesteasca, da-ti cu parerea, intreaba-l. Are si el problemele lui. Iar pentru a razbate, are nevoie de tine, tot asa cum si tu ai nevoie de el.
In cazul copilasilor care merg la scoala, trebuie sa faci un efort si sa-l ajuti la teme. Primele clase de scoala sunt definitorii pentru felul in care micutul o sa evolueze. Daca il vei sustine, va avea incredere in el si o sa se descurce bine si frumos.
De la 11 ani la adolescenta
Este varsta cand are nevoie de autonomie, dar si de reguli pentru a-si putea crea repere. Asta nu inseamna ca parintii nu mai au nici un rol in viata copilului. Din contra, el are nevoie acum de cea mai multa atentie. Trebuie sa ii respecti universul, chiar daca ti se pare ca tu nu ai facut la fel la varsta lui. Arata-i ca esti disponibila daca vrea sa vorbeasca cu tine si gaseste-ti o pasiune comuna. Semnalele de alarma in caz de probleme sunt la aceasta varsta izolarea, faptul ca nu mai are chef de nimic si ca a renuntat la hobby-urile lui. Somnul si alimentatia sunt perturbate.
Meseria de parinte este cea mai grea. Este o munca non-stop, care implica daruire, participare si abilitatea de a te transforma si adapta in permanenta. In mod normal, nu se descurca nimeni, cu o singura exceptie parintii.
Timp doar pentru copilul tau
