Eu cred ca familiile fericite dimineata exista numai in filme. Cred ca familiile in care mama, tata si copilul sunt zambitori la prima ora a diminetii, sunt imbracati impecabil si isi iau micul dejun relaxati sunt fantasmagorii.
Eu nu cred ca sunt singura mama care nu are vesnic timp dimineata, vesnic se machiaza cu o mana si ii pune pasta de dinti copilului cu alta si ridica tonul mereu „hai odata ca intarziem!”. Sau cel putin sper in sufletul meu ca nu sunt singura si ca mai sunt si alte mame care trec prin asta.
Prefer sa cred despre mine ca sunt o mama buna: discut mult cu copilul meu, sunt atenta la tot ce imi povesteste, vreau sa fac cu el cate in luna si in stele. Dar in acelasi timp imi vad si de munca si de proiectele mele cu maxima atentie. Iar asta nu imi da timpul de multe ori sa le fac pe toate asa cum ar trebui (aici ma refer la culcatul devreme si rutina de seara).
Odata cu inceperea scolii mi-am propus sa fiu mult mai ordonata si sa stabilesc reguli mai clare. Adio cine pe covor la 10-11 seara si citit carti cu povesti pana le terminam. Baiatul a intrat in clasa 0 si nu mai putem intarzia 20-30 de minute ca la gradinita si in acelasi timp imi doresc sa se scoale linistit si sa aiba timp de micul dejun si daca se poate sa nu fugim ca dementii pe strada in ultimul minut.
Am instituit o rutina clara in care luam cina la ora 8 cel tarziu, mai petrecem o ora, o ora si jumatate jucandu-ne impreuna sau fiecare in legea lui si apoi mergem la culcare unde citim 1 bucata poveste sau 4 pagini dintr-o poveste mare sau 4 pagini de enciclopedie (aici este periculos ca explicatiile dureaza de trei ori mai mult decat cititul).
Buunnn!!! Hai sa iti zic cum au decurs lucrurile saptamana care tocmai s-a incheiat.
Ziua 0 – deschiderea a fost la ora 10.00 asa ca nu am ce sa iti povestesc decat ca m-am simtit ca intr-o zi perfecta de vacanta. Imi luasem liber de la serviciu si dupa deschidere ne-am plimbat linistiti prin oras.
Ziua 1 – Marti. Prima zi „adevarata” de scoala. Ne culcasem de seara la ora 10.30 ceea ce, cum sa iti spun, pentru noi a fost ca si cum ne-am fi dus cu forta la culcare. Trezirea a fost cu foarte putine maraieli. Deh, era prima zi de scoala si vroia sa fie primul. Seara am facut paste si a fost de acord sa mearga mai devreme la culcare ca sa fie odihnit de dimineata.
Ziua 2 – Miercuri. Trezirea s-a facut in cca 10 minute, cu rugaminti sa il mai las sa stea in pat. Am pregatit micul dejun si ma duc sa vad daca s-a imbracat. Adormise la loc. Hai galusca, hai placintuta, hai ca te trezesc pupicii... Si s-a trezit. Toaleta de dimineata si apoi micul dejun.
La micul dejun l-a apucat cheful de vorba. Si intrebari peste intrebari curgeau din gurita lui. Gurita in care nu ateriza vreo cereala. „Hai ca vorbim pe masina. Iti raspund in 10 minute pe drum”. Cu greu, intr-un sfert de ora a reusit sa manance jumatate. Am lasat-o asa, am fugit pe scari si am plecat cu masina inainte sa prindem rush-hour de 8 fara 20. Am ajuns la fara 2 minute! Uraaa!
Ziua 3 – Joi. Mi-a sunat ceasul si i-am dat snooze. M-am trezit cu 10 minute mai tarziu, panicata ca vom intarzia. Am fugit in bucatarie, am varsat doua iaurturi pe jos, am sters, am pus laptele la incalzit si m-am repezit la baie. Cand am iesit de la baie laptele daduse in foc dar macar ramasese jumatate de ibric, numai bine pentru cereale. M-am dus sa il scol si am tras 5 minute de el, dupa care l-am trezit mai mult fortat si l-am imbracat. Il trimit la baie si ii pregatesc sandwich-ul pentru scoala si cerealele. Vad o pungulita cu o buburuza de fetru care trebuie asamblata.
Mi se parea mie cam liniste si ma duc in baie sa vad ce face. Era intins pe jos pe covorasul de la baie (noroc ca este textil si era uscat) si se plangea ca ii este somn. Il iau in brate, ii promit ca diseara facem ceva fain impreuna si il ajut sa se spele pe dinti. Odata ajunsi in bucatarie, ii pun in fata bolul cu cereale. Era deja vioi si eu ma uitam panicata la ceas.
Vede buburuza. “Aualeu, mama! Trebuie sa o facem ca trebuie sa merg cu ea la scoala.”
„Dumnezeule!” Imi zic in gand. Fug dupa lipici si ac. Cos buburuza si lipesc pe ea floricelele in timp record pana sa isi termine cerealele.
„De fapt nu, nu trebuie sa o ducem la scoala. Uitasem!”
Daca ai vazut vreodata o bufnita perplexa sa stii ca semana cu mine in momentul acela.
Nu am mai avut timp de dispute. L-am imbracat, am fugit pe scari si apoi ca dementii pe strada. Am ajuns la 8.00.
Ziua 4 – Vineri. De cu seara citisem ceva mai mult pentru ca tocmai ajunsesem la un capitol interesant cu dragonul cu dungi galbene si albastre si vroiam sa vedem ce se mai intampla. Din pagina in pagina am ajuns sa ne culcam la 11.30!
Dimineata suna ceasul. Ma trezesc relaxata, incalzesc laptele, ma schimb, ma aranjez si ma duc zambitoare sa il trezesc cu pupaturi.
Il trezesc usor si cand ii zic ca este vremea sa se trezeasca incepe plansul: „Nu mai vreau sa merg la scoalaaaa!!! Azi nu ma duc!!! Nu mai vreau sa merg, mi-e somn...”. Si asa a continuat vreme de 20 de minute. Cu chiu, cu vai si multe lacrimi l-am adus la baie, si-a facut toaleta mai mult ajutat si a venit la bucatarie. S-a intins cu capul pe masa si a zis ca nu mananca nimic.
Dupa care s-a uitat la mine si m-a intrebat candid: „Mama, asa este in fiecare dimineata cand merg la scoala?”
Dragele mele, asta este experienta mea cu prima saptamana de scoala si sincera sa fiu nu cred ca voi ajunge sa o imbunatatesc foarte tare. Spuneti-mi voi cum procedati cu picii vostri, poate ma inspir si eu de la voi.
Sursa foto: www.femalefirst.co.uk
