Ai fost al doilea.
Nu în inima mea. Ci doar ca timp: unul a venit mai repede ca tine!
Nu am mai făcut nicio petrecere de dezvăluire a sexului. Niciun baby shower!
Nu am mai avut jurnal de sarcină și nici nu am urmărit să văd de dimensiunea cărui fruct mai ești.
Nu mi-am mai făcut atât de multe poze și nici nu mi-am imaginat atât de des cum vei arăta; ce culoare vor avea ochii tăi și cum îți va mirosi părul.
Mintea mi-a fost mai ocupată și corpul mai obosit.
Nu am mai avut îngrijorările mamei pentru prima dată. Acum, gândurile mele s-au transformat în temerea că nu voi fi de ajuns. M-am întrebat cum va crește inima mea, astfel încât să vă cuprindă pe amândoi. Cum se va multiplica timpul meu, astfel încât să vi-l dăruiesc egal.
Apoi, într-o clipire (pentru că, vezi tu, timpul chiar zboară)... ai apărut în brațele mele!
Și a fost de ajuns o miime de secundă pentru ca temerile mele să dispară.
Să îl întâlnești pentru prima dată pe acela pe care îl iubești de mult timp!? Incomparabil!
Am fost a ta!
Mamă de doi. Parte din familia de patru!
Și, iubitule, câte lecții m-ai învățat...
Mi-ai arătat că pot jongla cu 1000 de mingi, fără să scap vreuna.
Că voi, copiii, sunteți mult mai rezistenți decât am crede și că iubirea de mamă acoperă orice lipsuri.
M-ai învățat să o iau mai ușor. Să savurez fiecare etapă, să mă concentrez pe ceea ce e cu adevărat important: mirosul părului, zâmbetele și degetele mici, cu care ne strângi mâinile.
Mi-ai arătat cât de puternică pot fi.
Dar, cel mai important, mi-ai arătat că inima nu se împarte, ci se multiplică. Și că iubirea e antidotul cel mai puternic.
Așadar, iubitul meu... Tu nu m-ai făcut mamă. Dar m-ai făcut, categoric, o mamă mai bună.
