Poate sună un pic (sau mai mult?) dramatic titlul meu, dar descrie intocmai anul 2016, așa cum a fost el pentru mine. Cuvântul de bază din viața mea, anul ăsta, recunosc sincer că a fost haos.
Anul 2016 mi-a adus foarte, foarte multe lucruri bune. Am cunoscut oameni atât de minunați cum mă îndoiam că mai există în zilele noastre, am descoperit o comunitate de bloggerițe mame care m-a surprins și mă surprinde plăcut de fiecare dată. Am învățat o mulțime de lucruri, unele dintre ele mi-au schimbat viața și nu exagerez cu nimic. Și, deloc în ultimul rând, în jurul blogului meu s-a format o comunitate de care sunt tare mândră și pot spune cu mâna pe inimă că asta este cea mai mare realizare a acestui an. Sunt foarte recunoscătoare pentru lucrurile bune care mi s-au întâmplat, chiar sunt.
Dar, pentru că există și un dar, sunt extrem de obosită. Nu am fost niciodată în viața mea mai obosită ca acum. Am avut un an în care am încercat să fiu o mamă cât mai bună, mereu și mai bună, să duc trei joburi, să am grijă de o casă și tot ce implică ea. Am uitat însă să am grijă de alte două foarte importante părți din viața mea: eu și căsnicia mea. Și ambele au avut de suferit într-o oarecare măsură.
Acum, la sfârșit de an, trăgând linie, pot spune că nu, nu am reușit să le fac pe toate bine. Atunci când te încăpățânezi să faci mult prea multe lucruri riști să dai greș cu cele mai importante. Cu asta aș vrea să rămâneți din postarea asta, care este mai mult despre mine decât despre voi. Prioritizați! Faceți o listă cu cele mai importante lucruri, alegeți să vă consumați timpul și energia pe ceea ce contează cu adevărat. Analizați bine ce vă aduce și ce vă ia fiecare lucru și tăiați fără remușcări dacă lista vi se pare prea lungă. E viața voastră, una aveți.
Trăiți-o acum, nu mâine, nu cînd mai cresc copii, nu când veți avea mai mulți bani, nu peste o săptămână, nu la anul. Viața voastră e acum. Azi știm că există, despre mâine nu mai știm nimic, pe mâine nu ni-l garantează nimeni. Se întâmplă atât de multe nenorociri, eu una am trăit anul ăsta cel puțin una, azi trebuie să trăim. Azi să ne iubim pe noi, azi să ne iubim copilul, bărbatul, mama. Sau pe cine vreți voi.
De Crăciun am avut un soi de șoc, pentru că Crăciunul e sărbătoarea mea preferată din an. Uite așa, da, eu iubesc Crăciuinul, mereu l-am iubit, mi s-a părut o sărbătoare a familiei. Dar eu am lucrat. Nu e prima data cand lucrez de Craciun, dar anul asta m-a durut foarte tare. Nu am avut timpul și nici energia pe care mi le-aș fi dorit pentru familia mea. Am avut un Crăciun pe dos.
(...)
Citește mai mult pe fricidemamici.ro!
