De Crăciun, mergem la munte. O săptămână întrega de relaxare, zăpadă şi voie bună. În teorie. Ca în practică, Dumnezeu cu milă. Ne-am hotărât pe ultima sută de metri că vom pleca. Imediat am şi plătit sejurul. Apoi m-a lovit: cu Aris după noi, vacanţa nu are cum să fie vacanţă.
În ultima vreme, mi s-a părut mai teleghidat că niciodată. Orice ieşire înseamnă că voi alerga după el 90% din timp şi voi sta stresată 100% din timp. Nu pot spune: merg cu Aris până în mall să îmi caut nişte pijamale drăguţe. Sau merg cu Aris la supermarket să cumpărăm una, alta pentru casa. Nu, merg cu Aris oriunde să fiu a lui toată şi să nu-mi întorc privirea nici măcar o secundă, dacă vreau să fie bine.
Debordează de energie. Şi de poftă de viaţă. E numai un zâmbet, vrea să le facă pe toate şi greu accepta că nu poate. Aşa aş vrea să înţeleagă că mama e şi ea om: are nevoie să mănânce, să bea, să meargă la toaletă, să facă bai lungi şi relaxante, să mai stea cu ochii în telefon sau în televizor, să… Deja mă întind, m-aş mulţumi de-ar pricepe măcar primele 3 puncte de pe listă.
Sătulă mai sunt de alergat după Aris! Recunosc, mi-a trecut prin cap să plecăm fără el în vacanţă. Ca să respir şi eu şapte zile. Lăsând la o parte evidentul, şi anume faptul că nici dacă m-aş da de trei ori peste cap n-aş avea cu cine să îl las, pun pariu că în primele ore departe de teleghidat, m-ar apuca un dor nebun de el. Acum mi-e greu să-mi imaginez asta, dar aşa ar fi sigur.
M., care aleargă după Aris semnificativ mai puţin decât mine, a ţinut să îmi amintească faptul că “e copilul nostru” şi “Nu îl putem lăsa acasă, trebuie să înţelegi asta!”.
Offf, murea dacă mă mai lasa să visez o vreme la cât de mult aş fi dormit şi cât de liniştită aş fi stat la masă în săptămâna fără Aris.
“Nici să vrem, n-avem cu cine să îl lăsăm! Dar nu vrem!” a continuat M.
“Eu vreau, eu vreau!!! i-am răspuns în mintea mea. În realitate, am tăcut şi am început să îmi croşetez planul de supravieţuire la munte. Mă gândeam cum vom merge la petrecerile de Ajun şi de Crăciun, pe rând: întâi mănâncă unul şi dansează vreo 10 minute, cât celălalt stă după Aris, apoi invers. 2-3 îmbucături, o înghiţitură de vin, o piruetă şi înapoi la datorie.
(…)
Citește mai mult pe www.ruxandraluca.ro!
