Se știe că în momentul în care devii părinte vacanța își schimbă brusc sensul din dicționar.
VACÁNȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților pe o anumită perioadă. ♦ Concediu de odihnă (acordat unui salariat).(Sursă: www.dexonline.ro)
Despre orice poate fii vacanța, mai puțin despre odihnă. De exemplu, azi noapte am fost la film. Singura variantă a fost să mergem la unul de la 11 noaptea pentru că până atunci am făcut baie la copii, le-am dat de mâncare, i-am adormit, bineînțeles. Apoi am plecat la film mâncând doar niște popcorn – ori iei o cină bună ori vezi un film – iar după ce am adormit de vreo 3 ori și a patra oară, pe la jumătate am crezut că s-a terminat și m-am ridicat să plec – m-am încurajat în gând spunându-mi într-una ”fă un efort, fă un efort că nu mai pupi cinema până la anul” și așa am reușit să văd finalul. Ghici cui îi cad ochii-n gură, astăzi?
Despre asta este vacanța. Despre a fi mereu obosit. Iar dacă mai ai probleme ca mine cu acomodarea cu patul nou și gălăgia, atunci, ziua ta începe abia de la prânz încolo, până atunci funcționezi în reluare și doar cu găleata de esspreso în mână (Valentina, draga mea, dacă citești aceste rânduri să știi că mă gândesc neîntrerupt la cafeaua ta Musetti).
Dar printre atâtea cafele și nopți nedormite, astăzi, după un prânz cu copiii în oraș, la restaurant, am avut o revelație. Vacanța este și despre altceva – este despre letting go, așa cum frumos i-a spus Otilia (Mantelers) într-o postare pe facebook.
Și pentru că mai clar nu poate fi, pun aici direct cuvintele ei:
”Fiecare dintre noi are câte un nod de tensiune în relaţia cu copilul său. Pentru unii e mâncatul prea puţin sau prea mult, pentru alţii e somnul dificil, sau nu ne place că nu îşi strâng lucrurile din cameră.
Un exerciţiu de “let go” (de a lăsa controlul la o parte) este să…renunţăm la aşteptarea pe care o avem de la copil cel mai tare.
Exerciţiul este aşa: pentru o zi să lăsăm la o parte aşteptarea
– copilul meu trebuie să mănânce cum vreau eu
– copilul meu trebuie să doarmă cum vreau
– să îşi ceară scuze
– să facă curat în cameră
– să nu gătească cu făină
– orice altă aşteptare care s-a înnodat în acel nod de tensiune.
De ce e bun exerciţiul? Fiindcă vom avea sentimentul de eliberare pentru o zi. Fiindcă avem şansa să ne privim teama aceea în ochi. Fiindcă în spatele aşteptării e o teamă. ”
(…)
Citește mai mult pe mamipetocuri.ro!
