Uneori putem să-i înţelegem pe cei care nu sunt părinţi că se comportă aşa cum se comportă – mai mult ne încurca decât sunt de ajutor, însă pe mamele care trec prin experienţe similare cu ale noastre nu le putem înţelege deloc, dacă nu ştiu câteva reguli elementare de politeţe.
Uite care sunt, după părerea mea, cele mai importante:
Dă o mână de ajutor dacă poţi
Este o regulă pentru toată lumea, te şi miri că mai trebuie spusă. Cu toate acestea încă sunt oameni care nu pricep că trebuie să ţină o uşă dacă văd o mamă cum se chinuie să scoată un căruţ dintr-o clădire sau să urce nişte copii într-un mijloc de transport. Ba chiar îmbrâncesc un pic, că prea ia mult timp toată această jonglerie.
Nu judeca părinţii imediat
Copiii, mai ales cand sunt mici, au momentele lor, nu foarte glorioase: nu au răbdare să aştepte, plâng şi fac scandal din te miri ce, inventează jocuri posibil deranjante pentru ceilalţi. Nu judeca părinţii când cei mici se comportă astfel. Copiii nu sunt oglinda părinţilor lor, altfel ar sta şi ei cuminţi la coadă şi nu trântiţi pe jos.
Nu da sfaturi pasiv agresive
"Vai, dar credeţi că este bine să îi daţi covrigul acela?"
"A transpirat un pic, nu credeţi că ar trebui să îi puneţi căciula pe cap?"
Tot felul de sfaturi care sugerează că îți pui copilul în pericol. Şi care sugerează că ești iresponsabilă / neatentă. Dar nu asta este problema cea mai mare, ci faptul că mai bat încă în cui în coşciugul anxietăţii pe care îl porți mereu cu tine. Pentru că fiecare mamă se întreabă în fiecare secundă cum i-o fi mai bine copilului.
Nu face comparaţii
"Nu stă în funduleţ? E adevărat că pare cam micuţ pentru vârsta sa. Copilul meu la 4 luni putea să..."
"Copilul tău câte cuvinte ştie? X. Da?! Al meu vorbeşte deja de 3 luni, face chiar şi propoziţii."
Înţelegem că vrei să te lauzi, până la urmă pentru fiecare mamă copilul său este unic şi nu există nimic mai special. Asta putem înţelege. Ce nu putem înţelege este de ce nu te poţi lăuda fără a ataca pe cei din jur diminuându-le importanța.
Nu presupune
Nu presupune că ştii mai bine decât părintele care este problema unui copil, decât, eventual, dacă îţi petreci tot timpul alături de acel copil. Altfel, nu ai cum să ştii mai bine decât părintele dacă prichindelul respectiv este supărat sau îi este foame său somn. Sau este pur şi simplu abătut pentru că astăzi nu mai este soare.
Nu oferi fără să ceri permisiunea
Nu oferi mâncare fără să întrebi părintele înainte dacă este de acord. Aşa vei afla că este posibil ca părintele să nu fie foarte încântat pentru că îi dai caramele înainte de prânz. Sau poate în orice oră a zilei.
Nu oferi nici prea mare atenţie. Şi mai ales nu atinge copiii altor părinţi fără permisiune. Mai ales dacă sunt bebeluşi. Niciun părinte care sterilizează tot nu este fericit că tu i-ai prins copilul de mânuţă după ce tocmai te-a văzut punând bani în portofel.
Voi ce alte reguli aţi mai adăuga?
