Era un banc pe vremuri cu două babe care după 20 de ani au ieșit din pușcărie și au mai stat câteva ore la poarta închisorii să-și termine discuția.
Și mai era o dată un banc în care Țața Ileana se întoarce de la poartă după 3 ore:
– Unde-ai fost nevastă?
– Am stat la poartă cu Mărioara.
– Și de ce n-ai invitat-o în casă?
– Se grăbea.
Viața e mai mult decât un banc bun
Acum trei zile, seara părea la fel ca oricare alta de până atunci. Copiii se jucau în grădină cu al doilea adult în rang de părinte, iar eu pregăteam cina.
Cu o mână am scos legumele din frigider, cu alta tigaia din dulap. Cu un picior închideam ușa de la frigider, în timp ce cu un ochi priveam afară după copii, iar cu celălalt căutam untul din priviri.
Când toate membrele și simțurile au revenit la bază, am observat pentru prima dată în 3 ani de când viețuiesc alături de unul dintre prietenii mei cei mai buni, aragazul, că acesta are un ochi în plus. Adică, un al cincilea, în mijloc.
(...)
Citeşte mai mult pe mamipetocuri.ro
