„Dar ce e, mami, Vinerea Mare? De ce e cu tristețe?”
Copiii simt tot. Mai ales lucrurile nespuse. Și atunci când vine Vinerea Mare, cu liniștea ei aparte, cu lumânările aprinse și fețele mai reținute ale adulților, întrebările apar.
Ce să-i spui unui copil despre o zi care vorbește, totuși, despre moarte? Despre o răstignire? Despre suferință?
Poate nimic din toate astea – dar cu siguranță ceva adevărat.
Vinerea Mare nu e despre frică. E despre curaj.
Așa i-aș spune copilului meu:
„E o zi importantă, pentru că Iisus a făcut un lucru foarte greu, ca oamenii să înțeleagă cât de departe poate merge iubirea. Nu a fost o zi veselă, dar a fost una foarte curajoasă. Și chiar dacă a suferit, nu s-a supărat, nu s-a răzbunat, nu a fugit. A rămas bun.”
Nu trebuie să-i explici moartea în detaliu. Doar ideea că uneori, oamenii buni trec prin lucruri grele, dar nu-și pierd lumina.
Dar de ce îi zice „mare”?
E o întrebare grozavă. Pentru că e exact ce trebuie să ne întrebăm și noi, cei mari.
Poți spune așa:
„Nu e mare pentru că a fost o zi fericită. E mare pentru că înseamnă ceva important. Uneori, ce e greu devine mare – pentru că ne învață ceva bun. Iar ziua asta ne învață că iubirea adevărată nu pleacă nici când doare.”
Și da, s-ar putea să-ți mai spună ceva de genul: „Dar e trist, mami…”
E în regulă. Poți răspunde:
„Și mie mi se pare tristă. Dar uneori, tristețea nu e un lucru rău. Ne face mai atenți, mai blânzi. Și în povestea asta, după ziua tristă vine una luminoasă. Dar ca să ajungem acolo, trebuie să trecem și prin asta.”
Cum trăim ziua asta împreună
Nu e despre reguli. E despre atmosferă. Așa că poate n-o să dați drumul la desene toată ziua, dar poate veți desena ceva împreună, în liniște.
Poate n-o să mergeți cu gălăgie la supermarket, dar o să mergeți într-un parc, de mână, fără grabă.
Poate aprindeți o lumânare, nu pentru că „așa se face”, ci pentru că așa simțiți.
Și dacă nu iese „ca în cărți”, nu-i nimic. Adevărul zilei ăsteia e că nu trebuie să faci mult. Doar să simți puțin.
Ce rămâne la final?
Vinerea Mare nu e o zi în care să tăcem de frică. Ci una în care să vorbim mai încet, dar mai sincer.
E o zi despre bunătate dusă până la capăt.
Despre ce înseamnă să alegi binele chiar și când doare.
Despre o poveste grea, dar care nu se termină cu punct, ci cu virgulă – pentru că Lumina vine mereu după întuneric.
Și poate că asta e tot ce are nevoie copilul tău să știe:
„A fost o zi grea, dar din ea a început o speranță. Și, uneori, și noi simțim lucruri grele. Dar nu suntem singuri. Iubirea nu pleacă.”
Citește și De ce vopsim ouă și ce legătură are mielul cu biserica? Tradițiile de Paște pe înțelesul copiilor
