Un parinte un trebuie sa ajunga la stirile de la ora cinci ca sa-si dea seama ca-si abuzeaza copilul. Violenta fizica, psihologica sau verbala incepe cu mult inainte de asta.
Din pacate, Romania se afla inca intr-o epoca de piatra a parentingului daca mai mult de jumatate (63%) din copiii acestei tari au declarat ca sunt batuti de parinti, conform studiului facut de Asociatia Salvati Copiii Romania in 2013. Pune-i la socoteala si pe cei neacoperiti de cercetare, pe cei care n-au avut curajul sa declare violenta de acasa si pe cei care nu pot vorbi – da, si bebelusii sunt „atinsi”, mai des decat crezi – si ajungi la un total grotesc de abuz impotriva copiilor. Si nu e vorba doar de „bataie pana-i suna apa-n cap”, cum se zicea pe vremea noastra, ci si de violenta verbala si psihologica, la fel de distructive pentru un pui de om in formare.
Din cauza violentei, modul in care functioneaza creierul copilului se schimba
Si urecheala conteaza, si palmele „scapate” dupa cap – cum am mai vazut prin parc – si amenintarile cu pedepse si abandon, si clasicul „las’ca vezi tu!”. Toate erodeaza increderea copilului in parintele egal soarele-de-pe-cer, il fac sa-si piarda starea de confort, iar creierul sau in plina dezvoltare sa schimbe modul in care reactioneaza la situatiile stresante, facandu-l mai reactiv si mai putin adaptabil la mediu.
In primii ani de viata, creierul se dezvolta cu o viteza incredibila, ca raspuns la experientele traite de copil cu persoana sau persoanele de ingrijire, cu familia si comunitatea, cu lumea inconjuratoare in general. Iar dezvoltarea creierului este in stransa legatura cu calitatea si cantitatea acestor experiente. Satisfacerea nevoilor ii creeaza copilului o stare de stabilitate emotionala si siguranta – conditii obligatorii pentru o dezvoltare sanatoasa a creierului. Cu cat aceasta incredere in parinti (familie) ii este tradata mai des si mai abrupt, cu atat creierul copilului isi va modifica tiparul de raspuns, astfel incat copilul va avea tot mai des reactii precum cele provocate de un pericol, desi situatia in care se afla nu prezinta, de fapt, niciunul.
Sursa foto: addictiontoday.org
Copiii abuzati se transforma in adulti bolnavi psihic si fizic
Cercetarile au aratat, de asemenea, ca prichindeii expusi violentei sau abuzului (daca nu au beneficiat de terapie pentru rezolvarea traumelor) se confrunta cu un risc ridicat de probleme emotionale si de comportament in viitor. Copiii abuzati se vor transforma in adulti care s-ar putea sa nu fie in stare sa-si exprime liber sentimentele sau sa-si stapaneasca emotiile, ajungand sa ingroase randurile celor deprimati si anxiosi. Printre efectele posibile pe termen lung ale abuzului din copilarie se numara:
- Anxietate;
- Depresie;
- Disociere;
- Probleme de concentrare;
- Probleme la scoala;
- Inhibare sau dificultati in relationarea cu ceilalti;
- Vigilenta exacerbata;
- Probleme de somn;
- Flashback-uri.
Majoritatea adultilor care au fost abuzati in copilarie au o viata presarata de „crize”: sufera esecuri in cariera, nu sunt in stare sa mentina relatii intime, nu se descurca cu banii, se muta de colo-colo, au un trai haotic. Multi din acesti „supravietuitori”, cum sunt numiti de literatura de specialitate, functioneaza in „modul de criza”, care au devin maestri in a oferi solutii pe termen scurt la situatiile-problema cu care se confrunta, fara a avea profunzimea si consistenta necesare pentru a rezolva fondul problemei.
Un studiu din 2007 a scos la iveala faptul ca aproape 76% dintre adultii care au suferit de abuzuri fizice si neglijare in copilarie s-au confruntat cu cel putin o problema psihica de-a lungul vietii, si aproape 50% cu trei sau mai multe probleme de acest gen. Nici cu sanatatea (fizica, nu doar mentala) nu stau stralucit adultii care au fost abuzati in copilarie, spun studiile. Prin urmare, abtine-te sa ridici mana asupra copilului nu de teama ca ti-ai putea strica viitorul cu inchisoarea (da, si violenta asupra unui membru al familiei asa se pedepseste), ci de teama ca sigur ii vei strica viitorul celui mic. Si, pe principiul „copiii sunt viitorul nostru”, iti cam dai singura in cap, nu?
Sursa foto articol: blogs.psychcentral.com
