Va mai amintiti de iernile de odinioara, cu zapada din belsug si turturi la geamuri? Iernile in care cea mai mare placere a copiilor era sa se blugareasca, sa faca oameni de zapada, ba chiar sa si manance zapada?! Mamica-blogger Loredana Caia inca isi mai doreste o astfel de iarna…
Astazi am vazut o doamna cu ghiocei de vanzare. Statea langa piata din centrul orasului, cu micile buchetele in mana si imbia lumea sa-i cumpere. Erau din cei mici, delicati, de padure, cu albul si verdele acela crud impletindu-se deopotriva. Erau atat de plapanzi, invesmantati in micutele lor frunzulite-pelerine, incat abia se vedeau din causul palmei ce-i tinea.
Ghiocei. Ghiocei in ianuarie. Nu ca nu as fi vazut ghiocei si in decembrie, dar totusi eu inca visez la iarna. Inca o astept sa vina. Am apucat abia sa o zaresc pret de cateva fulguieli trecatoare, plus un ger zdravan si-un ghetus, dar inca imi e dor de ea.
Nu am apucat sa fac macar un om mic de zapada, nici sa dau fetele cu sania si nici ingeri in zapada nu am facut. Regret, dar intre doua calatorii si-o despachetare de bagaje, a trecut pe langa noi mai repede ca rapidul intr-o halta veche. Am ramas doar cu amintirea unei seri mirifice, a unei seri de poveste, chiar daca nazdravana cea mare se mai plange si acum ca o doare fundul de la cazatura pe gheata; am ramas cu amintirea si cu visele.
Ingeri de zapada... numai cand ma gandesc imi sclipesc ochii de bucurie. Ingeri de zapada...
Ah, si-as mai vrea o iarna din aceea in care faceam tuneluri prin zapada sau ne lipeam degetele de portita din cauza gerului, iar baietii din sat isi mai lipeau si limba uneori de stalpii de la gard.
Stiu ca fetele abia asteapta primavara, ca e preferata lor, deh! doar e ziua lor atunci, cum sa nu o astepte?! Dar eu inca mai astept iarna, iarna cea adevarata, autentica, nu doar calendaristica! Eu inca mai astept zapada.
Zapada are darul ei de a invalui si-a dezvalui un oras, un sat, un peisaj...
Sa ninga peste noi cu vise!
Citeste mai mult pe ingerica.blogspot.com!
