Și-a luat mâna de pe spatele lui
A vrut să plece,
Dar mai voia și să rămână
Îi plăcea să-și asculte copilul dormind
Simțea că în noapte îi poate vorbi totul.
Îi poate vorbi despre ea,
Mama lui,
Despre grijile ei,
Despre tristeți,
Despre ce regreta la ea,
Despre ce ar vrea mai mult să îi dea lui
Și el dormea, adesea tresărea
Ea știa că n-o aude
Că demult el era-n somn,
Dar spera cumva ca vorbele ei să se ducă
Undeva
Și să se așeze pe urechea inimii sale
De copil.
(...)
Citește mai mult pe miculmarc.ro
