M-am gândit că ar fi drăguţ să existe o zi în care să încetăm să ne mai văităm şi chiar să punem mâna să facem ceva pentru ceea ce ne dorim. Cumva văicăreala a devenit, aşa, un fel de sport naţional, mi s-a întâmplat de multe ori să asist uimită la conversaţii în care se ducea un fel de olimpiadă a problemelor unde cei doi candidaţi se întreceau în a se văita de toate relele de pe lumea asta.
Sigur, toată lumea are probleme, viaţa e grea, banii sunt puţini, sănătatea uneori ne dă de furcă, dar nici măcar asta nu ar trebui să ne facă să dorim să găsim cât mai repede următoarea persoană căreia să-i prezentăm viaţa de rahat pe care o trăim.
Ştiu că e greu să renunţi la văicăreală, dar chiar nu e bine să continui cu acest comportament. Atunci când vorbeşti doar despre probleme, cumva doar asta începi să vezi şi până la urmă o să te convingi singur că nu ai nicio şansă: cu siguranţă atunci când plouă, e doar ca să-ţi facă ție-n ciudă. Cercul vicios probleme-văicăreală devine un fel de roată de hamster din care e foarte greu să mai ieşi.
Te vaiţi de job, de soţ, de familie, de prieteni… te vaiţi pentru că ce? Ai făcut alegerile greşite? Se întâmplă, oricine greşeşte, important este să fii capabil să îndrepţi lucrurile atunci când îţi dai seama ce se întâmplă. Atunci când te vaiţi fără să faci nimic în sensul de a îmbunătăţi situaţia, nu înseamnă decât că eşti disperat după atenţia celor din jur şi singura metodă prin care reuşeşti să faci acest lucru, este să te vaiţi.
Ce e rău cu văicăreala? Păi, pe lângă toate cele de mai sus, toată lista de probleme pe care o vânturi pe la nasul tutoror nu face decât să umple atmosferă cu negativism. Fie că ne plângem, fie că ascultăm la nesfârşit probleme, mintea noastră va intra automat pe modulul de gândire negativă. Există şi studii pe această temă, se spune că o persoană obişnuită se plânge cam de 30 de ori pe zi, aşa că nu e cazul să-ţi faci griji, nu e ca şi cum doar tu te-ai plânge.
(…)
Cei care nu se vaită, de obicei se descriu ca fiind oameni fericiţi. Din afară nu-i nimic deosebit legat de ei, nu e ca şi cum ar fi câştigat la loterie. Însă au relaţii calde cu oamenii apropiaţi, toată lumea îi place, sunt persoane optimiste care se bucura de tot ceea ce li întâmpla, sunt oameni care au experienţe nu eşecuri. De obicei trăiesc mai mult şi cu siguranţă trăiesc mai bine. Şi pun pariu că sunt şi părinţi mai buni.
Pentru că aceşti părinţi nu vor spune”Iar ai făcut o prostie la şcoală, mă faci tot timpul de râs. Sunt foarte dezamăgit de tine“, astfel încât copilul lor nu va fi nevoit să se apere spunând “dar nu e vina mea“, “eu nu am făcut nimic“, “tot timpul dai vina pe mine“. Pentru că, nu-i aşa, văicăreala se învaţă în familie de cele mai multe ori iar antrenamentele de acasă sunt cele mai bune.
Copiii nu doar că nu se schimba atunci când ne văităm de comportamentul lor, dar din contră, învaţa şi ei să răspundă cu aceeaşi monedă. Şi nimic nu e mai trist decât să vezi un părinte plângându-se de copilul lui, iar apoi să auzi argumentele copilului care se vaita de părinţii pe care i-a primit.
Dar gata cu văicăreala, astăzi e prima şi ultima zi în care mai discutăm despre asta, pentru că am şi câteva remoandari să vă fac:
Dacă-ţi vine să te plângi de ceva, muşcă-ţi limba. Respiră adânc şi aşteaptă să treacă supărarea. Gândeşte-te ce ai vrea să schimbi la situaţia respectivă să cauta soluţii.
Problema de care te plângi e legată de cel mic? Nu uita niciodată faptul că cei mici cred tot ce le spunem noi şi că se vor purta în consecinţă. Cumva ţi se întâmplă să-i spui că nu-i cuminte, că nu ascultă sau că te inebuneste de cap? Ei bine, ghici unde e problema şi unde trebuie lucrat pentru a schimba ceva în toată povestea?
Te plângi pentru că nu eşti apreciat(ă)? Crede-mă, nimeni nu o să te ridice în grad doar pentru că te plângi. Adică complimentele şi aprecierile apar atunci când există motive. În plus, valoarea ta nu ar trebui să se bazeze pe aprecierile celorlalţi. Dacă aşa stă situaţia, înseamnă că şi o problemă de încredere cu tine însuţi. Nu ţi-ar strica să încerci să rezolvi cumva această neîncredere pe care o ai.
(…)
Citeşte mai mult pe meseriadeparinte.ro!
