N-am scris în viața mea vreo recenzie pentru că habar n-am să scriu recenzii. Mai mult, nu am nicio calificare să scriu vreo recenzie, având în vedere că am făcut liceul la profil Informatică, am terminat Facultatea de Economia Mediului, iar la Bac, la română oral, am luat 5,50 pentru că am spus că poezia Sara pe deal e ca “un tablou cu vaci care merg…“.
Dar scriu despre lucruri care îmi plac și lucruri care nu-mi plac. Iar cartea lui Iulian Tănase, Aventurile lui Sacha în castelul fermecat, “plac” mult de tot la mine. Și am să vă spun și de ce.
Pentru început, simt nevoia să fac un full disclosure: mie-mi place mult de Iulian, într-un mod care ar fi acceptabil chiar și pentru Coaliția pentru Familie, din cel puțin 3 motive:
1. Pare un tip mai deștept ca mine, lucru pe care îl spun cu greu în mod public și cu o mare durere ce-mi apasă degetele în timp ce tastez.
2. Cred că este un tată foarte mișto pentru copiiii lui, Adora și Sacha.
3. Cred că este un om care iubește cu adevărat copiii și îi place să petreacă timp cu ei, jucându-se.
►Citeşte şi Cărțile de povești ale Teei
Așa că atunci când am pus mâna pe cartea lui pentru copii, primul lucru pe care l-am făcut, normal, a fost să-l întreb pe Mark dacă are chef să i-o citesc. Copilul, deloc impresionat de numele autorului și trebuind să aleagă între el și Spiderman mi-a spus, la fel de normal, Pas! Ceea ce, uitându-mă acum în urmă, trebuie să recunosc, ușor chinuit de egoismul meu, că m-a bucurat nespus. Căci am putut s-o citesc doar pentru celălalt copil al familiei noastre, cel care are un început de burtă, un început de chelie și-un început de 40 de ani.
(…)
Citeşte mai mult pe celmaibuntata.ro
