Alfie Kohn este unul din cei mai cunoscuţi autori din domeniul educaţiei, al comportamentului uman şi al creşterii copiilor. Revista Time l-a numit „cel mai vehement critic al sistemului educaţional axat pe note şi lucrări de control”. Kohn este cel care a pus sub semnul întrebării eficienţa modului în care se face educaţie astăzi, dar şi beneficiile pedepselor şi recompenselor în creşterea copiilor şi utilitatea notelor, a temelor pentru acasă şi a testelor standardizate în sistemul şcolar.
Cărţile semnate de Kohn sunt fascinante pentru părinţi, dar şi pentru adulţii care nu au copii şi care vor să afle cum s-a format caracterul lor, sub impactului modelului de parenting adoptat de părinţii lor.
Dintre cele mai semnificative lucruri pe care trebuie să le reţinem din cărţile lui Kohn, amintim:
- “Copiii învaţă să ia cele mai bune decizii luând singuri decizii, nu urmând direcţii”.
- “Numai atunci când copiii se simt în siguranţă îţi asumă anumite riscuri, pun întrebări, fac greşeli, învaţă să aibă încredere, îşi împărtăşesc sentimentele şi cresc”.
- “Succesul educational ar trebui măsurat în funcţie de dorinţa de a învăţa tot timpul cât mai multe lucruri”.
- “În cele mai distinse clase, profesorii ascultă mai mult decât vorbesc şi copiii vorbesc mai mult decât ascultă.”
- “Cadrele didcactice ne amintesc că ceea ce contează într-o clasă nu este ceea ce învăţătorul predă, ci ceea ce învăţăcelul învaţă”.
- “Până la urmă, copiii nu sunt adulţi în devenire. Sunt oameni ale căror nevoi, drepturi şi experienţe trebuie luate în serios”.
- “Cei care ştiu că sunt apreciaţi indiferent de realizările lor vor realiza lucruri din ce în ce mai măreţe. Experienţa de a fi acceptat fără condiţionări îi ajută pe oameni să aibă încredere în propriile forţe şi să îşi dezvolte încrederea că este normal să îşi asume riscuri şi să încerce lucruri noi”.
- “Să spui că ai predat, dar elevul nu a învăţat, este ca şi cum ai spune că tu ai vândut, dar clientul nu a cumpărat”.
- “Dacă sunt prezente dragostea necondiţionată şi entuziasmul autentic, laudele nici nu mai sunt necesare. Pentru că dacă aceste două nu există, laudele sunt inutile”.
- “Sentimentele noastre pentru copiii noştri nu sunt atât de importate pentru ei ca modul în care ei percep aceste sentimente. Important este cum văd ei modul în care noi îi tratăm”.
- “Ei au nevoie de iubire necondiţionată. Au nevoie să ştie că, şi dacă o dau în bară, îi veţi iubi. Nu vreţi să crească şi să aibă sentimente de ură faţă de voi, şi mai rău, să adopte aceleaşi metode de parenting pe care le-aţi adoptat şi voi”.
