Pozitia copilului este cel mai vizionat lung metraj romanesc in cinematografele noastre din toate timpurile. El este creat de regizorul Calin Peter Netzer si lansat in anul 2013. Este castigatorul din acest an al prestigiosului premiu Ursul de Aur de la Berlin.
Va invit sa il vedeti daca nu ati apucat pana acum nu numai pentru ca este un film foarte bun, ci si pentru subiect: cat de disfunctionala poate deveni o relatie dintre o mama posesiva si fiul ei. Pozitia copilului vorbeste cu emotie, dar si cu umor, despre relatia dintre o mama dominatoare si fiul ei adult. Este un film despre traumele sufocarii copiilor prin dragoste, despre amprentele pe care le lasa parintii asupra personalitatii copiilor.
Va prezint mai jos cateva fragmente pe marginea acestui subiect din interviul acordat de regizorul Calin Peter Netzer sitului Hotnews:
Nu e un film care sa aiba un efect imediat, nu e un "feel good movie", ci unul cu efecte pe termen mediu si lung. Nu cred ca te schimba pe tine, ca om, dar iti pune niste intrebari si poate avea un efect de terapie.
Povestea este scrisa impreuna cu Razvan Radulescu. Noi am avut impreuna un alt proiect, despre o familie disfunctionala si, din aproape in aproape, am inceput sa aranjam personajele si am ajuns la relatia noastra cu familiile noastre, cu mamele noastre. Si, dintr-un punct, ni s-a parut mai interesant sa facem o poveste despre o relatie disfunctionala intre mama si fiu.
Aceasta nevroza a cuplului mama-fiu este, chiar si statistic, mai des intalnita in patura sociala mai inalta decat in zona medie sociala. Adica oamenii care au o stare materiala buna se concentreaza asupra altor probleme, pe care le dezvolta si le gonfleaza pana devin obsesii. Bun, aici e mult de discutat, pentru ca totul porneste de la relatia sot-sotie, ce nu a functionat de acolo, cum s-a deviat de acolo totul asupra copilului si asa mai departe. Si e mult mai plauzibil sa fie intr-o familie instarita. Ceea ce nu inseamna ca nu se intampla si in alte clase.
Cu siguranta, doar ca filmul nu iti arata "ala e bun si ala e rau si ala a gresit", e un amalgam de lucruri in care spectatorii o sa se regaseasca. O mama isi va pune intrebarea "Cu ce am gresit eu fata de fiul meu?". Sau invers. Pentru ca nu exista un singur vinovat. Poate ca nimeni nu e vinovat. Poate conjunctura e de asa maniera incat lucrurile sa se intample pentru ca se intampla. E unicul fiu in familie, ea e intr-o relatie disfunctionala... Bine, poti sa te intrebi "Dar de ce nu a divortat?" si asa mai departe. Cred ca in Romania exista o mentalitate colectiva care o sa empatizeze si o sa inteleaga relatia asta, chiar daca trece anumite limite.
Puteti citi tot interviul aici.
