Dacă ar fi să te pui în locul copilului tău, cum te-ai vedea?
Atunci când copilul tău nu e bine, când nu e sănătos, când dă și cel mai mic semn de febră sau este vorba despre orice altceva, realizezi multe lucruri.
Atunci când copilul tău nu e bine, când nu e sănătos, când dă și cel mai mic semn de febră sau este vorba despre orice altceva, realizezi multe lucruri.
Am citit acum câteva zile ceva ce mi-a mișcat inima. Zicea așa: nu ne-am despărțit pentru că nu ne-am mai iubit, ci pentru că nu ne-am mai suportat unul pe celalalt.
… încă ai nevoie de ele. Și eu cred că mereu, cumva, vei avea nevoie de ele. Brațele mele o să fie aici zi și noapte, te așteapta, copile, să te întorci...
Liniștește-l tu pe micul om Leagănă-l sau adoarme-l Și las-o pe ea să stea în apa caldă Și să își adune frământările.
Ce făceai înainte de copilul tău? Cum erai? Ce îți plăcea să faci?
Este el. Soțul tău. Tatăl copilului tău. Iubitul tău. Omul tău.
Mama, stai cu mine. Privește-mă. Sunt mic.
Ai spus mama Și eu am înviat Și de mine au râs până și îngerii cerului, Crezând că-i prima oară când auzisem o minune –
Te văd. Ești tot un soare. Și râzi și ești frumos.
Și-i vezi pe acești părinți Îmbătrâniți Cum anii parcă trec prin ei Și-și lasă neputințele în riduri Greutăți Și patimi.